alaptarea- hrana si iubire!

Cred ca trebuie sa ne aducem aminte scopul acestui forum:
- informare.....informare;
- sa ne cunoastem mai bine (daca vrem);
- sa invatam unii de la altii, din greselile sau din lucrurile bune facute;
- daca sunt probleme va rog contactati-ne pe noi sau puteti folosi adresele email personale

Desi eu am putina experienta in domeniul asta (un bebe de fix 4 saptamani), vreau sa va povestesc si eu prima mea victorie in domeniu. Am nascut prin cezariana iar abia a treia zi urma sa incerc sa ii dau papa la bebe (a doua zi a trebuit sa lucram la formarea mamelonului fiindca e foarte scurt si nu avea bebe cum apuca). Dar, surpriza,...a treia zi dimineata am inceput sa am febra si am mai stat inca cateva ore cu perfuziile, asa ca totul parea compromis. Dar dna Dr neonatolog Constantinescu ne-a ajutat foarte mult, insistand sa punem copilul la san chiar daca am febra si iau antibiotice. Si am reusit. Adica intotdeauna cand era ea cu noi, lucrurile mergeau perfect...iar dupa-masa prost, caci eram doar noi doi. Si nu voia deloc deloc sa apuce sanul, eu nu stiam exact cum trebuie sa i-l dau si *urlam de foame de numa numa, dar nu voiam deloc papa de la mami*. Ce am facut...am vrut asa mult sa reusim incat in ultima zi inainte de a pleca acasa am stat aproape toata ziua impreuna si dupa-masa am urlat vreo 4 ore, timp in care mami s-a inarmat cu rabdare multa si pana la urma eu(bebe) am cedat si am papat de la mami. Si de cand am ajuns acasa papam exclusiv de la mami si n-am mai plans deloc dupa seringa ) ) Dar cele 4 ore de plans au fost grele, dar nu au facut altceva decat sa intareasca faptul ca daca e vointa, pana la urma nu exista *bebe refuza sanul*.

Iar cu alimentatia, imi lipsesc legumele care m-au ajutat sa nu iau decat 11 kg in timpul sarcinii, kg pe care le-am dat deja jos ) ), ciocolata si cafeaua. Dar ni se pare grozav ca am reusit.

(Apropo - e vreun medic care urmareste topicul asta...si care ne-ar putea ajuta sa intelegem?)

sunt citite toate mesajele voastre. Sfaturile pe care le primiti de la celelalte mamici arata cat de informate sunt.Raspunsurile la unele intrebari sunt facute cu lux de amanunte de alte mamici.
Bravo si tot asa.
Vom interveni si noi de fiecare data cand este nevoie.
Va multumim.

Alina, regret ca ai trecut prin asa ceva - si te inteleg; pentru ca nici eu nu inteleg deloc deloc povestea asta.
Adica tu, mamica, n-ai voie nici sa-l atingi, dar ei, angajatii spitalului pot sa-l tine pe umar sa ragaie sau alte chestii similare - si ma rog de ce n-ar putea sa-ti exlcie si tie cum sa tii un bebe mic si fragil??? ca doar n-o fi chiar atat de complicat si ca mama ai toata ;otivatia necesara sa inveti repede si sa faci exact cum ti se spune ca e bine pentru bebe.
Si daca e prematur si n-are forta sa suga, ma intreb la nesfrastit: de ce nu e voie nisi sa incerci???? si daca totusi reuseste? si chiar daca nu reuseste, oare la bebe i-ar strica sa stea cateva minute lipit de mami???? Am citit in multe materiale ca alaptatul conteaza enorm pentru copil nu numai prin lapticul de la mami cat si prin aproprierea fizica de mami, pentru ca ii poate simti mirosul, ii poate auzi bataile inimii si toate celelalte elemente cu care era obisnuit in burtica; dar la Romania de partea asta parca n-a auzit nici un medic.

(Apropo - e vreun medic care urmareste topicul asta...si care ne-ar putea ajuta sa intelegem?)

Eu m-am nascut la termen cu 3,050g, dar in spital am slabit vreo 200-300g, apoi medicii si asistentele i-au spus mamei sa nu cumva sa incerce sa ma alapteze ca-s prea mica si cel putin pana trec de 3 kg sa se mulga si sa-mi dea cu biberunul; ceea ce mama a si facut, desi nu i-a fost deloc usor; si apoi m-a alaptat (am fost un caz fericit ). dar acum cu cat ma documentez mai mult cu atat inteleg mai putin aceasta atitudine stranie a medicilor romani.

Si mai am o dilema mare mare (tot legat de alaptat): stiu ca Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptatul chiar si in al doilea an de viata al copilului; la noi pe "riscograma" inclusa de minister la controlul anual obligatoriu exista intrebarea daca ai alaptat mai mult de 1 an; daca da, cica e factor de risc.... care risc???? asta inca n-am reusit sa aflu. Momentan sigura explicatie relativ logica a fost ca daca alapteaza asa de mult mami risca sa ramana cu carente serioase la anumite minerale (Ca, Fe), ca se transfera aproape tot la bebe...logic si totusi nu prea convingator; sa fie oare asa de tampiti cei de la Organizatia Mondiala a Sanatatii si sa nu stie ei ce stiu medicii nostri din minister si sa recomande tampenii?

Mai sus ma refeream "cand nu poti alapta pt. ca nu ai lapte" sau din alte cauze medicale.

Nu ar trebui sa fie probleme cand nu poti alapta pentru ca nu ai lapte, cauti solutia cea mai buna dar cand poti alapta si nu o faci, refuzi un dar pe care ti la dat natura.
Din pacate Valeria nu a papat decat 2 luni de la piept, pe la 6 saptamani cand mi sa reglat si mie pieptul, fetei ia crescut necesarul si nu avae putere sa traga, manca 15 min pe ora si nu o puteam tine treza sa mai pape, dupa 4 zile in care manca in fiecare ora cate 15 min am trecut si la lapte praf, ma mulgeam, o puneam si la piept, am tot sperat ca o sa se obisnuiasca si o sa pape iar numai de la piept, dar nu am reusit, am stors tot ce am putut pana am pierdut laptele, la inceput am fost putin suparata dar, pentru ca citisem ca transmit copilului starea, am acceptat situatia si am zis ca este bine si atat si bine ca nu avem probleme mai grave.

Ati observat ura si distanta dintre neonatologi si ginecologi in spital, cum sa lucreze impreuna daca nu se suporta, iar asiatentele misuna cat sunt doctorii prin spital iar dupa fac ce le trece prin minte si se cred mai presus de orice.
In spital toti au impresia ca sunt copii lor si te trateaza de parca tu vrei sa faci rau copilului iar ei desteptii ii apara de tine.
eu am vrut sa pun fata la piept imediat dupa nastere, inainte au spus ca se poate iar dupa ca nu se poate.
Am avut probleme cu pieptul si ma tot plangeam la ginecolog, a 3-a zi a spus sa ma duc la doamnele de la copii ca ma ajuta, si am intrebat-o "care doamne ca eu nu am vazut niciuna "
un taximetrist povestea ca sotia lui a nascut 2 copii la odobescu si nu a avut nici o problema, dar cand intra el in spital incepea sa tipe, sa faca pe nebunul, toti il stiau de nebun, dar nu a avut probleme.

Eu am fost foarte revoltata ca nu m-au lasat sa alaptez,si am facut si putin scandal,dar nu m-au bagat in seama,apoi plangeam pe la usa sali de prematuri sa imi puna bebele la san,mi se explica de fiecare data frumos ca bebele nu e sanatos ca nu poate respira, ca nu poate sa suga ca trebuie sa stea in incubator.
Sincer nu intelegeam cu frumosul parca eram turbata,mi s-a pus pata ca vreau s-a alaptez,a trebuit sa zbiere o dr la mine sa ma potolesc ca fac rau la bebe,si m-au ajutat sa ma mulg si sa asist la hranirea lui bebe cu siringa.
Dupa ce il hraneau cu laptele meu si il tineau pe umar sa ragaie,ma lasau cu el cu conditia sa nu il i-au in brate,era fragil si
bolnavior.
Mie mi s-a interzis sa alaptez chiar daca plec acasa,si pe buna dreptate,am fost s-a consultam pe bebe la inimioara si la caput,si peste tot mi s-a spus sa nu alaptez sa ma mulg si sa ii dau din biberon.
Am suferit mult,apoi m-am resemnat.

Perfect de acord- si stiu si eu cazuri in care nu s-a putut.
Uneori nu se poate...si asta e! din fericire exista formule foarte bune, foarte apropiate de structura laptelui matern, asa ca bebelusii pot creste mari si sanatosi fara probleme! (e ca si cum ai reprosa non-stop unei tinere superbe de 1,55m inailtime ca nu e in stare sa devina manechin ca ii lipsesc 15 cm ...sunt situatii in care nu poti face ce ai vrea si chiar nu tine de tine si nu poti schimba nimic).

Mie imi pare tare rau de bebelusii mamicilor care sunt prea speriate ca alaptatul le-ar putea strica sanii sau tin mortis sa slabeasca rapid de tot la cum erau inainte de a naste, chiar daca asa nu pot alapta sau gasesc alte motive de acest gen ca sa nu alapteze. Si nu e problema doar de laptic formula in loc de laptic de la mami - problema grava e ca mami percepe bebelusul ca un inamic, ca cineva care e de vina pentru ca ea nu mai arata ca inainte si ca nevoile bebelusului nu prea conteaza mai deloc pentru mami.

Dar cat despre persoane care vor sa alapteze si nu pot:
Verisoara mea a nascut la Odobescu, gemeni - un baiat si o fetita; cu cezariana; amandoi au avut peste 3 kg, dar dr. neonatolog a considerat ca sunt prea mici ca sa suga . De-abia dupa 4 zile i-au dat fetita sa o puna la san . Verisoara mea a facut furia laptelui, o forma tare urata, cu febra si dureri mari si dupa 2 zile ginecologul i-am sugerat oprirea lactatiei iar ea a acceptat. Cand am vizitat-o din nou era ingrozitor de deprimata si se chinuia sa-mi exlice cu n argumente ca n-a avut de ales si ca desi si-a dorit sa alapteze nu a putut si nu mai suporta durerile, plus ca febra era foarte mare si medicul ei era ingrijorat n-am inteles dece simt nevoia sa imi dea atatea explciatii...dar apoi am inteles : dr. neonatolog o acuza ca e mama denaturata ca si-a oprit lactatia si nu vrea sa-si alapteze copii, si asistentele de la neonatologie cand o vedeau o trimiteau inapoi in salon spunandu-i ca de ce vrea sa ia copii in salon, ca daca tot nu-i alapteaza mai bine ii lasa acolo cu ele - si pur si simplu au refuzat sa ii mai dea copii in salon .
Nu mai stiam cu sa o consolez pe vara-mea, sa o fac sa nu mai planga si sa-i explic ca n-are nici un motiv sa se simta vinovata, ca uneori se intampla si nu e vina nimanui (si daca in cazul ei e cineva vinovat, acea persoana sigur nu e ea ).
Ce cauta asa oameni intr-o maternitate ? . Ca sa nu intreb a cui o fi vina de problemele avute de mami? - cine a mai pomenit sa nu permiti mamei sa alapteze 4 zile ? (cand toate recomandarile internationale spun si la cezariana sa pui bebe la san imediat ce mami si-a revenit din anestezie - chiar si la bebe prematuri - ok, sunt sanse mari sa nu reusesti sa alaptezi imediat dar se recomanda sa incerci!) Dupa aia te miri ca are probleme si nu mai poate alapta?


Dar din pacate la noi mai exista o categoria foarte larga de mamici care nu reusesc sa alapteze pentru ca sunt prost informate! Pentru ca am auzit si eu la maternitatea Bega medici care ii spuneau unei colege de salon sa n-are rost sa puna bebelusul la san pana nu ii vine laptele si cum anume sa-i vina laptele daca organismul mamei nu percepe nici o necesitate de a-l secreta? si cum ramane cu teoria acceptata de toti oamenii normali si informati macar un pic in domeniu (chiar si nespecialisti) ca suptul stimuleaza lactatia?


Eu am fost traumatizata si foarte foarte speriata sa nu pierd laptele pentru ca asistentele de la Bega mi-au spus ca dupa nastere "n-am voie sa alaptez" si au refutat sa-mi dea copilul sa-l pun la san mai bine de 12 ore, apoi mi-au adus fetita indopata cu glucoza (intr-o balta imensa de voma (pe care am curatat-o eu, si care dovedea clar ca s-a bagat in ea papica artificiala in cantitati industriale fara acordul meu, pentru ca eu am tot insistat ca vrea sa mi-o aduca si vrea sa o vad...si dupa multe certuri mi-au adus-o sa o vad, dar cu precizarea "sa nu cumva sa incerc sa o alaptez ca nu e voie!" ). Asa ca n-am putut sa o alptez nici atunci, ca saracuta nu voia nicicum sa suga (si mi-e foarte clar de ce ) si am reusit sa o alaptez prima data la mai bine de 20 de ore de la nastere - si deja eram speriata ca poate a trecut prea mult timp si nu mai am lapte.
Faceam bancuri si-i spuneam sotului ca daca tot nu sunt considerata "in deplinatatea facultatilor mentale" 24 de h dupa nastere, conform legislatiei de la noi, daca mai am un bebe ma dotez cu o bomba si le spun la "angajatii" de la maternitate (sa nu folosesc calificativele pe care cred ca le-ar merita, ca o sa-mi interziceti sa mai postez mesaje pe aici) ca ori imi dau bebelusul sa-l tin in brate si sa-l alaptez, imediat dupa nastere, ori facem booom! Pentru ca altfel, normal si cu argumente civilizate, se pare ca nu-i poti convinge sa faca ceea ce trebuie.

Eu nu am putut alapta, desi mi-am dorit si m-am informat cat am putut de mult inainte, plus ca m-am "utilat" cu toate acesoriile posibile si necesare. Scriu acest mesaj ca sa imi exprim regretul dar si ca sa spun ca, in anumite cazuri, insistenta prea mare in chestiunea alaptatului poate duce la sentimente ne vinovatie, pe nedrept.

Perfect de acord ca alaptarea este o experienta minunata - poate mai greu la inceput pana descopera bebe exact cum se face si pana se acomodeaza si sanii cu aceasta dulce agresiune si nu mai fac rani... dar apoi...chiar e o senzatie de nedescris sa poti sta asa cu bebe, asa de fericiti si linistiti amandoi...

Si la Bega mancarea din maternitate era exact opusul a ceea ce recomandau medicii (oamenii aia o fac intentionat?expres sa nu poata manca nimic sau daca mananca sa-i para rau si sa suporte consecintele greselii facute?) dar traim in Romania, asa ca... eu una n-am fost socata; am fost avertizata si stiam la ce sa ma astept, am primit papica de acasa tot timpul; din spital mi-am permis doar sa beau ceai.

Iar cu alientatia mamei in tipul alaptarii, e complicat; evident nu trebuie sa mananci pentru doi, dar...pae depinde de copil, teoretic lapticul se formeaza din "depozitele de calorii" ale mamei, si multe mamici spuneau ca au reusit sa slabeasca foarte usor dupa nastere pentru ca au alaptat La noi n-a mers; nici nu m-am ingrasat (dar se compenseaza cu cele 22de kg puse in sarcina) dar nici n-a reusit sa slabesc (doar 6-7kg s-au dus dupa nastere, in prima saptamana); de cate ori incercam sa mananc mai putin, mai pentru o persoana, slabeam 1kg intr-o saptamana, dar bebe plangea non-stop si voia sa pape de doua ori mai des si mi-era evident ca nu mai e destul laptic cum era inainte...asa ca am amanat slabitul pentru dupa intarcare. Si chiar nu regret.

La noi intarcatul a fost extrem de simplu: ea a acceptat fara nici o problema si nici un protest (treptat evident, ...pe la 10 luni am inceput sa-i dau lapte si cu biberonul, dar ca si cmpletare - adica ea mai papa lapte diineata si seara; dimineata o puneam la san, apoi dupa vreo ora ii dadeam si laptic la biberon, iar seara ii dadeam laptic in biberon, ii faceam baie si apoi o puneam la san - asa adormea).
Am alaptat-o pana la 11 luni - eu fi continuat pana la 1 an cu masa de seara, dar s-a oprit ea... nu m-a refuzat, dar a adormit pur si simplu imediat dupa baita fara sa mai suga. Iar eu am inceput sa plang ca un copil pentru ca psihic nu eram pregatita sa renunt la acele momente magice in care ea papa si ne jucam si-i povesteam atatea lucruri pana adormea...Fizic n-am avut absolut nici o problema. A ramas doar o oarecare doza de nostalgie.... care treptat a disparut si ea pentru ca am descoperit noi si noi forme de a ne simti minunat amandoua, impreuna.

sa nu uitam ca trebuie sa mai ascultam si ce spune organismul, nu poate sa iti pice bine, nici tie nici lui bebe, ceva de ce iti este scarba dar mananci pentru ca asa scrie in carte

sunt perfect de acord cu tine, eu am procedat aproximativ la fel, am mai baut lapte de soia pentru ca am citit ca ajuta pe bebe sa nu faca colici iar lapte de vaca doar o cana pe zi pentru ca contine ceva proteina pe care o digera greu bebe
nu am mancat grasimi deloc si foarte rapid am scapat de celulita pe care o aveam chiar si pe degete (rezervele organismului pentru laptic)
pe langa ce ai spus tu eu nu am mancat alimente care constipa, eram constipata si am citit ca este normal sa fii constipata dupa nastere
am mai luat vitamine prenatal, calcevita, fier cate una din fiecare/zi cam 6 saptamani la recomandarea medicului
la inceput am gresit cu bautul de apa, pentru ca am citit si eu ca trebuie multa apa pentru mai mult lapte si am avut prea mult lapte, nu am reusit sa imi reglez pieptul pana cand au spus doctorii sa nu beau mai mult de 0.5l de apa pe zi si m-am muls intre mesele lui bebe simuland una din mese, nu stiu daca asa am reusit sau a fost o coincidenta pt. ca dupa nu mi se mai intarea pieptul
alaptand se elibereaza ocitocina (hormon) care stimuleaza contractia muschiului uterin si scapam mai repede de burta
nu uitati sa hidratati si pielea, cu creme(nu conteaza crema conteaza sa fie uns tot timpul), ca sa nu faceti vergeturi si sa nu se lase pieptul,de la alaptat nu se lasa pieptul se lasa doar pielea nehidratata
hidratati piptul si burta si spatele si sezutul, se modifica si forma bazinului si in sarcina si dupa, iar piptul si burta trag si de pielea din spate

ce nu am gasit eu de citit si nu am stiut despre prima parte a alaptatului, de care daca treci totul este bine, la inceput pieptul poate fii infundat,cum ne dam seama ca este infundat daca iese pe unele gauri si noi nu am mai vazut cum trebuie sa iasa laptele, cum il desfundam, cum evitam ranile, cum ne mulgem cu mana, cat timp si cand ne mulgem ca sa evitam furia laptelui si mastita,
am citit ca atat cat papa bebe se produce la masa urmasoare, daca eu ma mulg imediat dupa ce papa bebe nu fac mai mult lapte la masa urmatoare :?
o colega de salon se certa cu bebele ei ca nu vrea sa manance si ca ea a facut injectii sa aibe el ce sa manance, copilul nu stia sa suga, lua sfarcul lub limba, ce ziceti acea femei era normala, nu ea trebuia sa-l invete
sotul meu cand a fost bebe a avut limba prinsa prea mult cu pielita de sub, nu a putut sa suga pana iau taiat pielita
cautati de ce nu papa bebe de la piept

nu stiu cum dar cat am stat eu in spitalul Odobescu, dupa nastere, mancarea de la spital continea tot timpul ceva din ce nu ai voie sa mananci

Eu alaptez exclusiv la san de 5 luni jumate pe printesa mea si vreau sa va spun ca este cea mai grozava experienta pe care am avut-o pana acum..., ma umplu de bucurie si drag, mi se umezesc ochii de lacrimi cand o vad cum se infrupta din san, cum isi tine tzitzi cu manutele, cum se joaca si cum la sfarsit se uita in ochii mei si imi da cel mai minunat zambetel, probabil ca semn de multumire! Numai mamicile care alapteaza pot trai asa ceva, este inaltator, este minunat, nu sunt cuvinte care sa exprime asa ceva!
Pentru alaptat m-am pregatit inca din timpul sarcinii masandu-mi sfarcurile la sugestia unei prietene...

Am citit desprea asta pentru ca imi doresc din tot sufletul sa alaptez cat mai mult posibil (dar nu mai mult de un an). Pentru ca Theodora a avut colici pana la 3 luni nu am mancat decat restrictiv: supa de pui (fara vegeta si piper), gratar de pui, vita sau peste, iaurt, lapte, branzeturi (fara cascaval sau branza grasa de oaie), cel mai des branza dulce de vaci pe care o faceam cu macaroane sau o puneam in clatite, oua, ciorba de zarzavat sau de pui cu cartofi sau orez, pireu, ulei de masline si fructe sub forma de compot facut in casa... si cam atat...

Dupa 3 luni am introdus incet si alte alimente pe care le mancasem si in timpul sarcinii, dar niciodata nu mananc in cantitate mare un aliment nou ci il introduc treptat..., ficat, pate de ficat sau vegetal, salata beouf cu iaurt, tocanite fara rantas, nu legume, doar zarzavaturi pe care le fac la capac in aburi, ciuperci iar fructele le manac acum crude dar fara coaja..., si nu am mai avut niciodala probleme cu colicile. Nu mananc ceapa, usturoi de frica sa nu schimbe gustul laptelui (asa am auzit si nu risc!), nu varza, fasole, broccoli, conopida, mazare, linte. Nu mananc ciocolata decat alba cand si cand, cera cu cacao agita!. Zaharul rafinat, orezul rafinat si uleiul rafinat nu sunt prea bune dar exiata pe piata si nerafinate. Zaharul il luam din fructe, eu nu prea mananc de ani de zile! (cafea, tigari nici nu se pune problema!!)

In paralel beau foarte multa apa, 2 litri plus 4 cani de ceai pt stimularea lactatiei. Am observat ca in zilele in care mananc paine alba am sanii mai plini si bineinteles atunci cand dorm mai mult.

Desi m-am ingrasat de cand am nascut stiu ca nu trebuie sa mananci pentru 2, cartile spun ca doar cu 300-500cal in plus, dar..., am constatat ca in ziua in care nu am ajuns sa prea mananc seara nu am avut laptic. M-a bucurat si totodata mi-a dat o speranta explicatia primita la cursul din 2.febr.cum ca de fapt lapticul se face din grasimea acumulata in sarcina si ca daca mancam normal, nu depunem(cel putin!) _ poate mananc mai mult, si nu ma prea misc..., nu stiu! dar sper ca in timp sa revin la kg mele preferate !

As avea o intrebare..., stiu ca mierea face botulism la copii, mamicile o pot manca daca alapteaza? Pana acum nu am indraznit...

Viitoare mamici este minunat sa alaptezi, te uneste cu copilul, te inalta, te face fericita de-a dreptul - nu pierdeti asa ceva!! In plus copilul dvs va fi mai santos si mai imunizat ca sa nu mai vorbim de partea economica si de intimitatea creata si de lejeritatea cu care ia masa copilul?! Prin alaptat pe langa mancarica ii dati copilului si iubire, el trebuie sa se hraneasca si spiritual nu numai fizic!

O prietena spunea: nu exista mame fara lapte, numai daca nu vor sa aibe nu au...!!, imi amintesc ca in prima saptamana cand am venit din spital imi erau infundate canalele(de fapt neexersate!) si venea putin laptic. A venit la mine si o dupa masa intreaga m-a muls cu pompa - imi ieseau ochii din cap de durere, dar pana nu a vazut ca tasneste din mai multe locuri (6-7) nu a plecat! De atunci fata mea a supt singura ( pana atunci ma mulgeam si ii dadeam cu biberonul ca nu putea trage...
Pupici la mamici, bebici si burtici!