Fustrare,nervi si crize de bebelusi

Crizele au trecut,au tinut 10 zile in care a urlat pana a ragusit.
I-am dat si pt colici,cu toate ca nu trebuia sa bag aliment nou in alimentatie, am facut-o.
Am bagat spanac,si dupa 2 zile de spanac a facut mult mult caca si foarte multe parturi si sa linistit.
Cred ca ii era greu sa faca caca si era si balonat.
Dupa spanac,e vesel se joaca singur,nici macar nu mai vrea la mine.Papa,se joaca si doarme cel putin 6-8 ore pe zi si 9 ore pe noapte.

Multumesc pt raspunsuri.

Da l-am dus la dr,ca eram disperata ca urla prea tare.
Perioada de crize a coincis cu o raceala urata.

Alina, o sa treaca...cel mai probabil doreste ceva ce nu obtine - fei doreste sa faca el ceva si nu poate, fie doreste altceva si primeste.
Adriana a fost la fel, la un moment dat am innebunit-o pe pediatra cu intrebari, daca e normal sa planga, asa de tare si asa de des si aparent fara nici un motiv, ...si eu sa nu pot face absolut nimic sa o linistesc (avea momente in care orice incercam sa fac urla si mai rau ...e groaznic de frustrant pentru o mamica).
In final cred ca cel mai adesea plangea asa de rau de oboseala, pentru ca nu mai putea de obosita/de somn si nu voia sa doarma (fiindca aproape intotdeauna dupa o astfeld e criza urma o tura de somn si apoi totul era ok; dar in afara momentelor cand adormea la san, in primele luni de viata nu se intampla nici macar o data sa adoarma fara sa urle in ultimul hgal macar cateva minute inainte; pe la cateva luni il intrebam pe sotul meu daca crede ca va veni vreodata momentul in care Adri va adormi fara sa mai planga inainte).

Pediatra ne-a spus ca e un copil "traumazat de nastere" ca sunt copii pe care nasterea ii traumatizeaza foarte rau si asa se manifesta, si ca nu avem ce face, dar ca Adri asa va fi pana cel putin la 2-3 ani, va face scene din orice si n-o sa reusim sa ne intelegem cu ea, si ca nici n-are rost sa incercam sa o contrazicem ca mai rau o sa-i facem, dar ca atunci cand creste va fi mai ok
Evident ca n-am acceptat explicatia. Si nici n-a avut dreptate; deja la mai putin de 1 an ne intelegeam mult mai bine cu Adri si acele scene de plans isteric au devenit muuuuult mai rare si treptat au disparut.

Eu zic in primul rand sa te relaxezi si sa nu dai atata importanta fenomenului. Aceste crize ("tantrum" - daca dai un search pe intrenet vei gasi in engleza destule materiale) sunt considerate absolut normale; evident ca in functie de temperamentul copilului ele se manifesta mai calm sau mai violent. Dar nu merita sa-ti faci griji pentru asta.
Mai avem priteni care au un baietel de 1 an si 2 luni care facea exact la fel cand era mic. I-au facut n analize si investigatii si toate au iesit bune si voiau sa duca bebelusul in Viena pentru alte investigatii suplimentare, pe principiu ca nu se poate sa planga asa de rau fara un motiv medical, fara sa aiba o problema grava de sanatate. Ne-au sunat nasii lor (care ne sunt prieteni apropiati, si pe la 23:30, de ne-am si speriat) sa ni-i dea la telefon si sa-i linistim, sa lase copilul in pace - stiind ca si noi am avut probleme similare cu Adriana.
Si copilul lor in prezent e un copilas foarte dulce si normal, a renuntat la acele scene de plans si urlat - si e ca si Adri, plin de energie, ca argintul viu (am fost recent impreuna la un botez si l-am putut urmari in actiune - mers si alergat in continuuu).

In special copii foarte ambitiosi acumuleaza mai multe frustrari. Poate pur si simplu vrea si el sa faca ce faci tu (de exemplu sa mearga) si se enerveaza din cauza ca nu poate. Accepta ca are el un ktiv pentru care face asa...chiar daca nu intelegi care e acel motiv.
...nu stiu ce sa-ti spun. La noi orice incercare de a o linisti pe Adriana, in primele luni de viata, era sortita esecului si nu facea decat sa prelungeasca criza. Am ajuns la concluzia ca daca ii dadeam atentie ea se chinuia saracuta sa-mi raspunda atentieie si se straduia si mai mult sa nu adoarma...asa ca adormea mai greu si pana atunci plangea mai mult. Ce puteam face era enetual sa o tin la mine pe burtica sau pe umar si sa o mangai pana adoarme - asta a mai dat rezultate, dar si asa uneori plangea foarte mult. (cand Adri avea doua luni si jumatate am fost de Pasti la parintii mei, ea a bagat degetul in gura si tatal meu i l-a scos; s-a pus pe un urlat.... am stat cu ea in brate incercat sa o calmez, dar a urlat si aplans vreo 20-30 de minute non-stop, la volum maxim ...cel putin atunci ne era clar de ce plange si ce a enervat-o ...dar foarte frecvent nu identificam cauza.... puteau fi colici, putea fi oboseala, puteau fi dureri de gingii sau alte probleme...)

Sigur e ideal sa nu te enervezi
(stiu si ca e foarte greu...eu am reusit pana pe la 5 luni...apoi am mai avut momente in care chiar am cedat psihic si dupa peste 30 de minute de urlat am mai si certat-o uneori sau am lasat-o sa urle si am plecat din camera .....dar dupa ce 30 de minute incerc orice imi trece prin cap doar sa o linistesc si degeaba, ea nu se linistea nici macar un pic de tot.....I'm only human;
Cand Adri a fost mai mare, o mai prindeau astfel de scene, mai ales in public, iar daca eu incercam sa o iau in brate sa ii explic ceva sau sa ii distrag atentia, urlat cat o tineau plamanii...si uneori am ami si certat-o, de mi s-a spus ca sunt prea dura cu ea, ca o trumatizez, ca ii e frica de mine mi-am pus si problema ca sunt o mama denaturata si poate oamenii aceia chiar au dreptate si vazut din exterior se vede asa cum e iar eu nu-mi dau seama. Dar m-am convins cu n ocazii ca Adrianei nu-i e frica de mine - isi permite sa ma tachineze cu buna stiinta si intentie - lucru confirmat de mai multe persoane, ca face expres e ii spun sa nu faca, ceea ce stie ca ma enerveaza - de unde deduc ca nu-i e frica de reactiile mele cand ma enervez; si cea mai dulce confirmare am primit-o recent. Era cu bunicii si a facut ceva ce nu e frumos (nu mi s-a spus si ce anume) si o d-na i-a spus ca daca mai face asa o s-o bata mami, la care fiica-mea s-a intors spre ea si i-a spus "mami nu bate! mami iubeste Adriana! ...pai dupa acele scene de plans asta e cel mai frumos compliment care mi s-a facut vreodata, si faptul ca e atat de convinsa de asta ma bucura enorm!).

Asa ca sa nu crezi ca esti tu de vine sau ca gresesti cu ceva. La noi bunicii au fost mereu aproape si au incercat si ei tot ce le-a trecut prin cap; n-au avut nici un succes, nici macar cat mine...si cel mai frecvent in final auzeam "poate totusi ar trebui sa mergeti cu ea la medic, la urgente, sigur are o problema, ca nu s epoate sa planga asa daca n-o doare nimic" ...noroc ca sotul e medic cu stagiu facut la pediatrie si ne mai linistea pe toti (altfel probabil as fi ajuns cu ea destul de des la medic). Deci daca vreo 6 persoane incearca strategii diferite si nici unul nu descopera nici o solutie miraculoasa (sau macar sa identifice motivul acelor crize....)

uite ceva materiale care mi-au pris foarte bine (ca am pierdut destule nopti cautand pe net informatii si eventual solutii la acele scene de plans) - in engleza )(sper ca e ok):
http://www.askdrsears.com/html/6/T060100.asp - la bothersome behavior mai ales - e si partea de temper tantrums si altele.
...ideea e ca daca ai senzatia ca bebe te manipuleaza prin acele crize, sa incerci sa-i sugerezi ca nu e un comportament civilizat si "nu se face asa"; daca e vorba de crize provocate sa frustrari...sa incerci sa-i arati empatie si sa fi langa el, incercand sa-l linistesti.

Alina, stiu ca raspunsul meu poate sa iti para nepotrivit problemei tale...Cu toate astea, rumineaza asupra lui putin...si hotaraste-te sa schimbi situatia daca asa e...

Sfaturile Simonei sunt excelente! Este o mamica extraordinara, cu o experienta binevenita problemelor noastre.
Ai deci solutii pentru oricare directie te hotarasti sa iei in rezolvarea problemei tale...Faci ceva ca copilul tau sa nu mai planga....sau faci ceva ca sa-ti linisteasca si tie sufletul....
Ambele modalitati sunt bune, trebuie doar sa o gasesti pe cea potrivita...

Alina, copilul tau este unul sanatos si durduliu. Stiu ca mananca bine si ca e plin de energie. Stiu totodata ca tu esti o femeie activa si energica, preocupata mereu de binele copilului tau (ca orice mama de altfel). In urma putinelor dati in care ne-am intalnit, ti-am sugerat sa fii calma si rabdatoare cu obiceiurile copilului. Tot ceea ce invata un bebelus, se face in timp, prin mama (evident), iar apoi prin ceilalti (tata, bunici etc).
Daca copilul tau este agitat, nervos...te poti gandi si la faptul ca a receptat ceva din contextul familiei care-l nelinisteste.
Esti suparata pe ceva, cineva? Sunt lucruri pe care ai vrea sa le impartasesti cuiva, poate chiar sotului, dar nu poti sa i le spui si atunci le tii in tine, ruminand mereu la ele? Ai vrea sa strigi, sa iti permiti sa fii furioasa, sa rupi chestii...poate chiar sa spargi ceva? Hmmm...interesant ca copilul tau poate face asta, iar tu nu! Este posibil ca copilul tau sa stie si sa te inteleaga, sa exprime ceea ce tu ascunzi in tine...Este o posibilitate! Gandeste-te la asta, cand il mai vezi in una din scenele sale...
Sigur, starea nervoasa a copilului si strategiile lui de a fi satisfacut - plimbarea afara, statul la "poveste" cu taticul, oare nu sunt lucruri pe care ti le-ai dori si tu? O schimbare de atmosfera, are curat, poate alta perspectiva pentru cateva ore pe zi si mai ales, putin timp doar cu sotul tau, in care sa discutati, sa fiti doar voi doi...? Nu stiu, mi se par destul de normale cererile astea, pentru o mamica.
Da, asa e... Relatia dintre mama si copilul sau e cu adevarat unica!

Poate gresesc,dar nu vreau sa il invat in brate,sau sa il adorm leganandul,sau dupa fusta mea.
A adormit
Nu sunt rea cu copilul meu,dar nu pot sa sar imediat sa il i au in brate cand e marait,nu e firea mea.
Il las sa se linisteasca singur,daca e foarte suparat si plange tare atunci intervin.

Multumesc mult pt raspuns Simona.
La pus sotul aseara in fund si i a dat jucarii nu i au trebuit,atunci i a dat toate tampenile din casa cu care sa nu se loveasca,si a stat si le a studiat minute in sir.
Dar cum intram eu in camera incepea sa urle,asa ca eu am stat in bucatarie la treaba,si ei au stat cuminti in pat studiind cuti de ceai,nu mai face atata scandal.
Eu in schimb sunt obosita si ingrijoarata,ai dreptate in tot ce ai scris,mai ales ca daca nu ii copilul tau faci mai usor fata situatiei.
Acum incerc sa stau linistita la pc cu o cana de cafea,dar razvan urla dupa mine sa merg la el,sotul incearca sa il inveseleasca,nu merge nimic.
Nu ma duc. REFUZ
La pus sa doarma,poate reuseste.

Cand este racit lasa-l sa manance si sa doarma cand vrea si cat vrea ca nu pateste nimic, nu insista cu programul de masa. Eu, cand Valeria este mai maraita si nu se linisteste nicicum, ii stric programul de masa, ii dau un biberon cu lapte si bluzele de la pijamalele noastre in brate (ca sa ne simta mirosul) si stau cu ea in pat pana adoarme. Se trezeste linistita.

Daca una din incercarile tale il enerveaza si mai tare renunta. Daca te enervezi iesi din camera. De multe ori ii spun Valeriei sa planga daca asta o linisteste pentru ca eu nu am de gand sa ma enervez. Mai stiu ca plansul bebelusului este pe o anumita fregventa care are legatura directa cu sistemul nervos al mamei pt ca atunci cand plange sa o deranjeze pe mama ca ea sa faca ceva. Nu ai observat ca copilul altuia nu te enerveaza cum te enerveaza al tau cand plange. Asa ca este imposibil sa nu te deranjeze si enerveze cand plange copilul tau. Gandestetec si la asta ca sa te tii calma, incearca sa nu il asculti cand plange si sa te gandesti la ce sa faci ca sa se linisteasca.

Cred ca toti bebelusii au  perioade in care sunt nervosi. Cauta ce sa schimbat de cand este suparat, poate l-ai obisnuit cu lucruri noi, poate nu mai sta tati asa mult cu el, poate vine cineva
la voi, pote ai inlocuit din lucrurile lui, ai schimbat ceva in casa (detergent, balsam, parfum, culori, texturi asternuturi. Astia micii au 2 perioade in care le este frica sa nu fie parasiti, pe la 4 luni pe la 9 luni aproximativ. Perioade in care nu este bine ca parintii sa se intoarca la lucru.
Poate pur si simplu are dureri, este intr-o perioada dificila. Vazi daca merge cum il linisteai la colici. In primil si in primul rand nu fii tu stresata pentru ca nu il ajuti, ii faci mai rau pentru ca simte starea ta de stres si ca nu il poti ajuta. Afara racit -nu stiu ce sa spun. Noi cand vrem sa iesim si este urat afara mergem in MALL. Prin casa nu ai loc sa il plimbi in carut? Sa stati la geam. Sa mergi in vizita la cineva care nu are copii, sa ia raceala de la el. Poate te-ai saturat tu
sa stai in casa si ii transmiti si lui starea. Concentreazate asupra lui si nu mai face altceva. Si daca spui ca este racit, gandestete cum esti tu cand esti racita, nici tu nu te poti simti bine. Eu cand sunt racita nu ma suport pe mine dar pe ceilalti. Daca aveti pelerine de ploaie tu si carutul nu cred ca este rau sa stati afara. Noi avem o prostie de leagan din plastic prins in tocul de la o usa, este mai inalt ca sa nu poata iesi copiulul, a fost ieftin 25-30 ron, am pus un burete in el. Cauta ceva care sa il leagane ca in carut, aproximativ.
Poate are energie pe care nu si-o poate consuma din cauza racelii, faceti gimnastica usoara si masaj cu creme. 
Poate il enerveaza ceva in casa: merge prea mult televizorul. Incearca tot ce iti trece prin minte fara sa fii sresata, gandestete ca este o perioada care va rece, au mai fost si altele si au trecut. Poate sta tati cu voi acasa pana depasiti momentul " unde-s doi puterea creste". Poate ati avut discutii aprinse cu cineva, de fata cu copilul. Nu ii introduce alimente noi in perioade dificile.
Asta este ce as verifica si face eu, probabil am si facut. Toti avem perioade dificile indiferent
cat suntem de mici sau mari. O problema mica pentru tine poate fii foarte mare pentru el. Pe mine de multe ori ma distreaza cand vad pentru ce se enerveaza Valeria, dar pentru ea este o problema pe care o traieste din plin. Acum se enerveaza ca nu se poate imbraca singura, sta pe spate si se chinuie cu care o pereche de pantaloni sau o bluza pana nu mai poate. O las in pace pana incepe sa se enerveze dupa care intervin si ii explic ce trebuie sa faca.
Stai cat mai mult de varba cu el ca si cand te intelege si intreaba-l frumos ce il supara si spunei ca il vei ajuta......dar trebuie sa si crezi asta.
Dai sa ruta hartii, rupe si tu cu el daca se calmeaza, faceti concurs care zbiara mai tare sau mai mult, aruncati impreuna lucruri, dai jucarii pentru muscat din ele. Mai au o perioada in care stau in picioare in patut peste matginea patutului si arunca tot ce prind. Este bine sa ii dai cat mai multe feluri de lucruri care sa le arunce si sa pui langa patut lighean cu apa, oala, diverse ca analizeaza sunetele si cum cad lucrurile.

Dar de ce reactioneaza asa?
Sunt eu de vina?Nu stiu ce sa ii fac?
Va rog ajutati-ma.
Mai sunt mamici cu bebelusi asa nervosi?

Razvan se potoleste din crizele de nervi numai afara din casa si plimbat in carut.
Azi am plimbat copilul racit si prin ploaie si vant 4 ore,si spre disperarea mea cand am ajuns in casa a inceput sa urle de nervi de l am potolit doar cu o balaceala in vana,dar circ mare cand sa il scot din apa.
Apoi a papat si a adormit,doarme bine si destul.
Pot sa ii cant,sa dansam sa il gadil nu tace si nu tace.
Am sunat si dr,si mi a zis sa il tin afara la plimbare cat vrea el.

Razvan

• 6 luni
  nervos
  fustrat
  rupe tot
  arunca tot
  zbiara
  urla
  musca
  se chinuie cu dintisorii
  si cu muci,e racit
  a pornit dea busilea,si se enerveaza ca poate mai mult

dar e foarte nervos si face crize de nervi
e normal?