Cum reactioneaza copilul la schimbari? De se schimba comportamentul lui?

Ma numesc Klara si am un baietel adorabil in varsta de 4 ani si 8 luni. A crescut frumos si vesel, am avut tot timpul noroc cu alegerile pe care le-am facut pentru el. La varsta de 8 luni am fost nevoiti sa-l lasam cu o bona. O doamna extraordinara, vesela si plina de viata care a stat cu noi pana acum 6 luni, cand am renuntat de comun acord fiindca deja puiul nostru mergea la gradinita de 1 an si nu ne mai permiteam acelasi salariu doar pentru jumatate de zi (cum se intamplase in ultimul an).
Probleme am avut in al doilea an de gradinita, la grupa mijlocie. Tudor a ramas sa doarma acolo si nu s-a suparat, din contra, i s-a parut interesant; el plecase la pranz la grupa mica, iar acum ramanea cu ceilalti copii. Am uitat sa precizez ca era vorba de o gradinita de stat. Dar lucrurile au evoluat neplacut, la gradinita devenise "copilul problema", era mustrat, pedepsit si i se spunea ca este obraznic si rau. A devenit asa ... obraznic si rau.
pana atunci fusese inconjurat de foarte multa dragoste, am fost sinceri cu el si i s-a explicat tot timpul de ce facem, cum facem. Acum nu mai era nimeni care sa se ocupe de el in special, sa se joace cu el in special si asta l-a facut probabil sa-si castige altfel "prietenii" - el fiind lider de acum la grupa.
Ne-am dat seama ca trebuie sa investit mai mult in el, sa depunem eforturi mai mari ca sa-i oferim altceva, mai ales ca simteam ca se pierde. Este un copil extrem de inteligent, joaca sah de la varsta de 3 ani si a participat deja la 3 competitii nationale. Este la acest moment cel mai tanar legitimat al Federatiei Romane de Sah.
Si am gasit o gradinita particulara! Dupa pararea noastra ridica standardele. Desi a venit extrem de deschis sa cunoasca noua gradinta, ceva s-a intamplat. In fiecare zi, incet, incet incepea sa planga, sa sufere, avea lacrimi adevarate, nu se prefacea. L-am intrebat intr-una dintre dimineti daca vrea la gradinita veche si i s-a luminat fata. Deja ne hotarasem sa renuntam, desi trecusera doar doua saptamani. Cand a fost mutat la o grupa mai mare, la Dna Irina - preferata lui, lucrurile s-au schimbat. Trebuia sa mearga sa o pupe primul, ne-am bucurat ca era parca un pic mai entuziasmat. Dar nu asa cum a fost cand l-am lasat prima data la gradinita, la 3 ani si jumatate cand abia astepta sa plecam "la gradi". Acum, daca se intampla sa vina Dna Irina mai tarziu sau sa sa nu fie intr-o zi, plange ca vrea sa stea acasa. In fiecare zi ne spune ca de fapt nu vrea la gradinita, vrea sa stea singur acasa, ca nu mai vrea la nici o gradinita. Este din ce in ce mai trist si mai ingandurat, mai neincrezator in fortele lui si foarte sensibil. Ce s-a intamplat cu el? De ce nu mai este vesel si indraznet?