Nu ma recunosc in oglinda

Iulia eu am citit ca organismul se regleaza hormonal, menstruatia si viata sexuala in cam un an dupa nastere. Iar despre transpiratie stiu ca este bun ceaiul de salvie, reduce transpiratia, este bun si pentru cei care au miros la picioare si pentru varice-circulatia sangelui, dar are un gust foarte puternic si cred ca schimba gustul laptelui pt. bebe.

Fetelor, vad ca nu sunt singura care plange cand se uita in oglinda! Am avut grija si am mancat sanatos in timpul sarcinii (nu am luat mai deloc vitamine prenatale!), ingrasandu-ma doar 14 kg. Jumatate le-am lasat la spital, iar, acum de cand alaptez am mai pus 4 kg pe mine. Acum am 72, pe o inaltime de 1.61 se vad foarte bine si mor cand ma uit in oglinda!

Este posibil sa fiu dereglata hormonal, deoarece in timpul sarcinii am luat utrogestan si gravibinon si de atunci am o transpiratie excesiva, ciclul foarte dereglat (mi-a venit la 6 saptamani, dupa o luna si apoi dupa 3luni!) si ma ingras parca din putin! Manac pentru ca alaptez, dar nu excesiv si atata ma zbengui cu fetita prin casa, dansam, ma joc, deretic, iesim si ...tot depun!

Citisem pe un alt forum despre o fata din Timisoara(Andreea Strugaru), cu aceleasi simptome ca si mine ca a facut tratament hormonal si in 3 luni si-a revenit!

Atata timp cat alaptez nu vreau sa iau nimic, dar ma ingrozesc la gandul ca voi depune in continuare!?!? Stiu ca o solutie ar fi gimnastica, dar pana acum nu am putut - eu sunt singura cu fetita - si au fost atatea, nu reuseam sa fac mare lucru peste zi ... Poate de acum, are 6 luni...

Se mai confrunta cineva cu o situatie asemanatoare? Ce ma sfatuiti?

Te inteleg Alina. Acum o luna am fost si eu prin magazine sa imi cumpar si eu cateva haine. Cele pe care le aveam inainte de sarcina imi erau mici ( mar36 ) iar cele purtate in timpul sarcinii imi erau mari. V-am spus ca ma ingrasasem cel putin 30 kg ( la un moment dat incetasem sa ma mai cantaresc ). Am incercat cateva haine dar imi veneau ingrozitor. Am inceput sa plang. Sotul nu mai stia ce sa mai faca cu mine. Nu mai puteam sa ma opresc din plans.Dar pana la urma am reusit, cu chiu, cu vai, sa gasesc ceva care sa mi se potriveasca cat de cat.
E deprimant pt mine mai ales ca inainte eram asa de slaba. Nu a fost usor dar asta e situatia. E, intr-un fel, si vina mea. Daca aveam grija cu kg in timpul sarcinii acum mi-ar fii fost mai usor sa slabesc. Dar eu cred, cu putina vointa, totul se poate. M-am inscris la gym si incerc sa tin dieta, adica nu ma privez de anumite alimente ci doar sunt foarte atenta la ce mananc. Sper sa reusesc. Pana atunci am sa evit sa ma mai privesc in oglinda.

Ma bucur pentru decizia luata, Alina! Asta pentru ca ai descoperit ca este lucrul care te va face sa te simti bine. Si, mai important decat exigentele sociale de a fi intr-o anumita forma sau alta, este ceea ce iti doresti si vrei sa faci. Sa ai spor!

P.S.: Dia a descris foarte bine ceea ce simt si eu vizavi de subiect. Descopar tot mai mult cate resurse si intelepciune, in a trata si trai viata, au mamicile...

M-am obisnuit cu marimile mari decand eram gravida.
Ma imbracam cu tricouri de la barbati.

Zdrenghea Alina a scris:am dat o fuga in magazine sa imi construiesc o noua
garderoba,sa nu ma mai imbrac ca o gospodina obosita
si lalaie,dar toate hainele imi erau mici si cele "l".
Asa ca singura scapare era slabitul,in prezent am 72
de kg si vreau sa ajung la 55,poate cu orele de la
bazin impreuna cu Razvan si fitnessul reusesc.

Alina, solutia aleasa de tine e cea mai buna si sanatoasa! - slabitul!
Dar nu e singura solutie si la 72 de kg doar in Romania esti considerat atat de obez incat sa ai nevoie de marimi speciale; daca treci granita mai incolo constati ca marimea M iti vine foarte bine, sa nu vorbesc de faptul ca la americani ajungi la marimea S (ei incep de la XXS...).
Ce-i drept, in Romania sunt foarte multe femei minunate si asta e foarte bine - o motivatie in plus sa ai grija de cum arati, care te poate ambitiona.... dar in acelasi timp, o tura de shopping in care nu-ti gasesti nimic, in care vanzatoarea cum te vede iti spune "marimile mari sunt in partea cealalata" sau "nu avem marinmi asa de mari" sau "astia oricum nu va vin ca nu avem decat maxim marimea 44 care oricum va e mica" pot avea un efect ingrozitor de deprimant si distructiv.

Azi am reinviat.
M-am trezit cu o nebuna pofta de viata,am renuntat la
pareri de rau pt fostul meu corp,la vaicarelile din
oglinda,la monotonie,la plictiseala.
De o saptamana manamc numai legume aburite,iaurturi si
fructe,azi am mers la sala de fitness,antrenorul mi-a
facut un program in functie de kg si de durerile mele
de coloana,apoi m-am abitionat si am dat o fuga si la
salon pt sprancene si mustata.
Ma abitionat cursul "Cum sa ne construim lookul?" si
am dat o fuga in magazine sa imi construiesc o noua
garderoba,sa nu ma mai imbrac ca o gospodina obosita
si lalaie,dar toate hainele imi erau mici si cele "l".
Asa ca singura scapare era slabitul,in prezent am 72
de kg si vreau sa ajung la 55,poate cu orele de la
bazin impreuna cu Razvan si fitnessul reusesc.

Starea de fericire
Institutul Francez pentru Anxietate si Stres din Paris, recomanda urmarea a 20 de reguli de viata. Expertii considera ca si daca veti urma doar 10, cu siguranta veti invata sa traiti cu o calitate interioara mai elevata:

1. Ia o pauza de 10 minute la cel mult 2 ore de munca. Extinde acest obicei si la restul vietii cotidiene si foloseste aceste pauze pentru a te gandi la tine si a-ti constientiza atitudinile.

2. Invata sa spui NU, fara a te simti vinovat, si fara a crede ca vei rani pe cineva. A dori sa multumesti pe toata lumea este un
efort si o risipa enorma.

3. Planifica-ti activitatea zilnica, dar intotdeauna lasa-ti intervale importante (intre activitati) pentru orice neprevazut,constientizand ca nu totul depinde de tine.

4. Concentreaza-te pe rand, asupra fiecarei sarcini pe care vrei sa o rezolvi. Chiar daca beneficiezi de cea mai rapida minte pentru a trece de la o activitate la alta, tot va obosi pana la urma.

5. Paraseste odata pentru totdeauna gandul ca esti indispensabil la locul de munca, acasa, sau in grupul in care esti obisnuit sa traiesti. Chiar daca iti va displacea, realizeaza ca daca nu esti tu insuti cu adevarat, totul poate continua si fara tine.

6. Inceteaza sa te mai simti responsabil pentru placerile altora. Nu esti nici sursa dorintelor, nici eternul maestru de ceremonii.

7. Cere ajutor intotdeauna cand e necesar, cautand sa-ti dezvolti simtul ce-ti permite sa-l ceri persoanelor celor mai indicate!

8. Separa problemele reale de cele imaginare si elimina-le pe ultimile, caci sunt pierdere de timp si ocupa un spatiu mental pretios ce iti e necesar pentru probleme mai importante.

9. Cauta sa descoperi placutul din actiunile zilnice simple, cum ar fi dormitul, mancatul, plimbatul, fara a crede insa ca asta e tot ceea ce iti poate oferi viata.

10. Evita sa te invalui in nelinisti si tensiuni straine tie, sau sa te preocupi de ceea ce se refera la nelinisti sau tensiuni. Ia mai bine o mica pauza si apoi intoarce-te la dialog si la actiune.

11. Familia ta NU este totuna cu tine insuti, poate fi strans unita in jurul tau, poate insemna tot universul tau, dar nu se poate substitui tie insuti.

12. Intelege ca principiile si convingerile rigide pot constitui o mare piedica in calea miscarii, cautarii si evolutiei.

13. Este necesar sa ai intotdeauna pe cineva in care sa ai incredere si caruia sa-i poti vorbi deschis. Nu te ajuta cu nimic daca aceasta persoana se afla departe.

14. Invata sa-ti dai seama cand vine momentul propice pentru a te ridica de la masa la o cina, ori a parasi o reuniune. Niciodata sa nu ignori importanta sentimentului de a parasi orice activitate la momentul oportun.

15. Sa nu vrei sa stii daca te-au vorbit de rau, si nici sa nu te. Asculta-i mai bine pe cei ce te vorbesc de bine, dar si pe acestia cu o anumita rezerva, analizand ce spun si fara a-i crede in totalitate.

16. A concura cu fiinta ce iti este pereche, in situatii de distractie, de munca, ori de viata, este ideal pentru cei ce vor sa-si oboseasca relatia sau vor sa piarda ceea ce este mai important in ea.

17. Rigiditatea este buna pentru pietre, dar nu si pentru fiintele umane.

18. O ora de placere enorma inlocuieste linistit cel putin trei ore de somn pierdut. Placerea recompenseaza mai mult decat visatul. De aceea, nu pierde ocaziile de a te distra bine si frumos.

19. Nu abandona pe cei trei mari si nepretuiti prieteni: Intuitia, Candoarea si Credinta.

20. Concluzionand cele de mai sus intelege odata pentru totdeauna, in mod definitiv, ca TU ESTI CEEA CE TU FACI DIN TINE INSUTI.

Fericirea este o calatorie, nu o destinatie. Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.

COPACUL FERICIRII


Zambeste tuturor
Construieste un album de familie
Numara stelele . Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti amicii. Spune-i cuiva ,,Mi-e dor de tine!’’
Vorbeste cu Dumnezeu . Redevino ....copilul de altadata
Sari coarda . Uita cuvantul ,,ranchiuna’’. Spune ,,DA’’
Tine-ti promisiunile . Razi! Cere ajutor , Schimba-ti pieptanatura
Fugi.......Canta.........Aminteste-ti de o aniversare . Ajuta un om nevoias.
Termina un proiect . Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Daruieste-ti o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare . Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi . Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Demonstreaza-ti fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste o floare
cu atentie. Interzice-ti sa spui ,, Nu pot !’’ vreme de o zi. Traieste-ti clipa! Continua
o traditie a familiei . Incepe o alta zi. Azi nu iti fa griji ! Practica curajul in lucrurile mici
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
de plus. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa-l pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Convinge-te ca nu esti singurul. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada
Hraneste-l!Vorbeste-i!Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata
Imparte-o cu un
Pofticios. Fii iar
curios.Descopera
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant
Da-te in leagan
Citeste o poveste
Povesteste-o unui
copil.Scrie o poezie
Daruieste-o ,,jumatatii’’tale
Stai drept. Sadeste un copac
Multumeste-le dragilor tai profesori
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva

Adriana multumesc mult pt ca te ai oferit sa stai cu Razvan.
Momentan imi incarc bateriile cu cafea,si ami fug cate o jumatate de ora sau o ora de acasa.

Simona a scris:http://bp3.blogger.com/_MRq6mmTu1JM/RxdpGf2N9rI/AAAAAAAAAj4/zXZGcIkiUM0/s1600-h/infantpillow.jpg

fetelor, eu m-am ingrozit cand am vazut poza aia, credeam ca e poza de studio si mi se parea macabra, abia dupa ce a zis Dia de infantpillow mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma ingrozesc

Trebuie sa recunosc ca si pentru mine activitatile de la bazin / baby-gym .... sunt extraordinare (nu doar pentru bebe ci si pentru mine si nu doar pentru intretinere fizica ci si...sau poate mai ales, pentru ridicat moralul, pentru a iesi din rutina si cotidian).
E destul de greu daca nu ai cu cine lasa copilul... dar sunt multi parinti in situatii similare; in final nu trebuie sa fie cineva din familie neaparat; pot fi prieteni/nasi...sau persoane specializate sau chiar cunostinte/veicni in care crezi ca poti avea incredre sa stea cu bebe, chiar daca contracost, ca activitate de baby-sitting.
Si nu in ultimul rand, cand e vreme frumoasa, se poate iesi cu tot cu bebe! Inca e la varsta la care adorme destul de usor si de repede si cand e la plimbare. Noi am practicat mult plimbatul cu caruciorul pana adoarme bebe si apoi ne-am oprit la o terasa sa bem/mancam ceva si chiar ne-am simtit excelent. Cel mai recent am fost in vara in concediu, doar noi 3 si am practicat acelasi lucru ...cu singura problema ca la 18 luni Adri adormea uneori dupa 23:30 ...cand deja multe terase erau inchise si trebuia sa ne multumim cu ce mai gaseam. Dar iti spun cu toata sinceritatea ca a fost un concediu foarte reusit, in care am avut si noi doi timp unul pentru altul (de regula doar cand adri dormea...bine ca marea si valurile o oboseau destul de tare sa doarma mult ) - si n-am resimtit deloc lipsa cuiva care sa stea cu copilul. Nu e neaparat varianta ideala pentru a petrece timp in doi, dar e o varianta extrem de comoda si usor aplicabila, oricand, si fara a depinde de factori externi.

Simona, super "infantpillow-ul". Am vazut recent multe suporturi pentru blocat bebe in timp ce doarme sa nu se rostogoleasca si sa nu cada...cred ca sunt foarte utile

la inceput, cumparam mai multe kg de legume din mai multe feluri,le curatam, le taiam toate o data cu robotul si puneam in pungi la comgelator, ca sa am pentru mancaruri, varianta mai ieftina decat cea cu pungile congelate din comert, asta am facut un timp pentru ca prefer sa le gatesc proaspete

noi avem un cerc de prieteni, cam toti cu probleme de genul "nu ne ajuta nimeni", suntem prieteni din facultate, fosti colegi si iubitii/iubitele atasate

majoritatea am lucrat in faculta ca sa o terminam, si ne faceam unul altuia lucrari de laborator
nu am avut noroc de parinti cum ne doream dar am avut noroc de priteni

si acum cu copii aproape toti ne intalnim, nu mai sunt chefurile da atunci, pentru ca luam copii dupa noi si cineva, cel putin unu, ramane responsabil cu copii, pentru ca ceilalti sa se relaxeze
nu imi este frica sa las copilul cu nici unul din ei, nici barbati nici femei

despre refacerea fizica, de pe la 6 luni ale copilului am reusit sa ma refac si la fata, aveam cearcane cat toata fata, de slabit am slabit in primele 2 luni,dar am fost foarte atenta la ce mananc

inainte de copil imi faceam manichiura singura, aproape zilnic schimbam oja, acum ma duc sa imi puna gel, pentru ca tine cam o luna si pot freca oale fara sa se strice unghiile, de epilat ma epilez singura cu aparatul,nu mai pird vremea pe drum pana la fata care ma epila

parul a fost lung dar l-am taiat pentru ca este mai usor de intretinut, de multe ori ma spal doar pe cap pentru ca nu am timp sa ma bag in vana iar dusul ceva rapid, cremuirile de dupa au ramas pe sf. saptamanii

machiajul consta in anticearcan, 2 dungi cu creonul, rimel si ruj, ceva rapid care sa nu ma tina mult in oglinda,
ma demachez cu servetele umede de la copil, dupa ce ma pun in pat

de aspirat aspir cu fata, ultima idee este sa ii cumpar fetei un aspirator de jucarie, bineinteles de pe la 8 luni fata nu se mai speria de aspirator si am transformat treaba in joaca

pentru mancare curat legume seara cand este sotul acasa, fierb mancarea a doua zi cat stau cu fata si arunc un ochi la mancare, daca curat legumele cu fata o pun in scaun langa mine si ii dau cate o felie sa guste si sa se joace

pentru spalatul vaselor am de gand ca, la urmatorul credit, sa cumpar si masina de spalat vase

cat timp este tati acasa sta el cu copilul iar eu fac altceva, daca nu, ne jucam amandoi cu fata

relaxarea in timpul saptaminii cu copilul: bazinul,gimnastica, mancare la porumbei in parc, vizite la prietene cu copii, vara schimbam parcurile, o dau si pe ea pe ce pot sa o tin in parc

in casa am ridicat totul sus (ce poate trage copilul), pe jos am pus mocheta ca sa nu ma stresez ca acolo nu are voie; pentru ce nu are voie ii fac o intreaga poveste si in final ajungem la te lovesti, te doare si o sa plangi, cuvinte pe care le intelege deja; cand se loveste acolo unde nu a vut voie ii aduc aminte ca am discutat despre treaba asta in timp ce o linistesc; in ultima vreme intelege ca nu are vie pentru ca se intamlpa ceva si nu mai este nevoie de atatea povesti

hainele le intindem si strangem impreuna, este foarte bucuroasa ca a inteles ce are de facut si ca o laud cum face

tot timpul ma gandesc la ziua de maine ce voi face cu fata

am gasit un club pentru copii mai mari unde poti intra cu copilul mic si tu, dar inca nu am fost, este varianta de rezerva

daca vrei sa iti revii o sa gasesti propriile solutii, dar eu cred ca dupa 6-8 luni ale copilului, cand te linistesti cu colicii, introdusul alimentatiei, copilul se mai joaca singur si altele

eu si cercul nostru de priteni suntem bucurosi sa marim gasca, sa nu crezi ca totul este roz dar e bine

hai sa discutam despre idei practice pentru a reduce timpul treburilor necesare

Alina, daca vrei si crezi ca se poate, eu cu drag il tin pe Razvan cateva ore, sincer, daca asta te-ar ajuta sa te simti mai bine, macar pentru o vreme (cum zicea si Dia, sa iti incarci bateriile). Nu glumesc...

Dragile mele mamici
Sunt singura de la 17 ani adica de 6 ani ma descurc singura fara ajutor financiar sau moral,cand m am mutat cu sotul meu am ramas aceiasi,nu am simtit nici o schimbare,eram tot eu in toate privintele,si toata sarcina am fost tot eu, psihic nu m-am pregatit pt ce ma asteapta.
M-am casatorit cu 2 saptamani inainte sa nasc, iar dupa nastere m-am trezit cu o alta identitate,casatorita+mamica,precizez ca am fost doar eu cu sotul prima saptamana dupa nastere,apoi singura fara nici un ajutor fizic sau psihic.
Sotul m-a ajuta mult cand era liber,ma mulgeam din 3 in 3 ore cu pompa, apoi ai grija de copil si de casa,si pe langa toate astea am avut si probleme grave cu Razvan.
Cand lucrurile s-au linistit si am avut timp sa respir sa ma uit in oglinda atunci am avut un soc
As vrea sa las copilul si sa plec sa ma relaxez,dar cu cine sa il las ca nu am pe nimeni
Asa ca ne descurcam cum putem,eu incerc si de multe ori reusesc sa fiu plina de viata si veselie pt Razvan, dar am si unele zile cand nu am rabdare si sunt rece cu el(sa nu ma intelegeti gresit nu il neglijez emotional)

E bine sa stiu ca nu doar eu gandesc asa
Noua ni s-a spus frecvent ca ar trebui sa ne schimbam programaul,ca ar trebui sa-i facem baie mai repede, ca ar trebui sa o culcam mai repede (de la 20-21, nu pe la 24 ...desi ea dormea 6-7 ore continuu, nu dadera deloc semne ca ar vrea sa se culce mai devreme...iar mie imi convenea de minune somnul de la 24 la 6-7 dimineata). Am replicat destul de des ca Adri e un copil mult dorit, de care ma bucur enorm...dar ea e nou-venita in familie si ma astept sa se adapteze cat de cat la programul familiei noastre (desigur in limitele in care se poate si tinand cont si de ritmul ei).

Alina revenind la mesajul tau, care a pornit practic topicul - simptomerle pe care le descrii tu le resimt si eu in perioadele de oboseala cronica. La mine solutia e sa o las mai moale cu tot ce "trebuie" facut, fiindca in final nu sunt toate acele lucruri chiar asa de esentiale si indispensabile, si sa dorm mai mult. De regula dupa 1-2 zile de "vacanta" - adica program de voie cu bebe, de distractie si relaxare ...eventual o iesire undeva afara din oras, chiar daca doar jumatate de zi (vine iar vremea frumoasa si vara cu zile lungi , mai e doar un pic) - sunt ca noua, cu bateriile reincarcate si cu o cu totul alta stare de spirit; nu rezolva asta chiar totul (ex: nu rezolva ceva kg in plus sau alte semne ale anilor care au trecut - ceva riduri, mai putina fermitate etc.) dar rezolva foate multe, suficient cat sa ma pot uita relazata si senina in oglinda.
Si da, daca poti lasa copilul cu cineva sa iesi in oras, intr-o seara "romantica" doar tu si sotul, profita! Chiar daca e vroba doar de 2-3 ore, efectul e de regula foarte puternic.

Mai as avea de adaugat ceva - in decembrie am fost la un botez unde au fost multi copii; n-am putut sa nu remarc faptul ca o parte din invitati, si anume aceia care erau cu copii mai mari, erau ... sa zicem neingrijite? D-ne care ar arata foarte bine, dar care erau complet nemachiate, necoafate, cu o pereche de blugi si o bluza comuna (o tinuta de zi, minunatat pentru mers in parc la plimbare...dar nu chiar potrivita pentru evenimente speciale). N-am remarcat asta ca si repros la adresa lor, ci doar ca un semnal de alarma: m-am intrebat un pic cu groaza, oare asa vom ajunge si noi peste cativa ani? Am discutat si cu alte proaspete mamici din cercul nostru de prieteni...concluziile noastre au fost ca NU! nu vom ajunge asa!
Si la modul serios, cunosc destul de multe mamici care arata impecabil si care sunt mereu aranjate si (cel putin aparent) bine-dispuse... deci se poate.

diapunctc a scris:
Un copil este si o imensa oportunitate sa renunti la obiceiuri proaste si sa adopti obiceiuri bune! in plan alimentar si nu numai!
Tocmai pentru ca tii atat de mult la copil trebuie sa ii dai un exemplu pozitiv - si ai o motivatie extraordinara care iti poate da forta necesara sa renunti la fumat, sa iesi la plimbare si la aer cat mai des, sa faci miscare si sa renunti la sedentarism ...etc. ...O oportunitate pe care ar fi bine sa ao vezi si sa nu o ratezi!

imi place la nebunie cum gandesti!

diapunctc a scris:Citeam recent un articol (al unui nenea care a scris o carte pe aceasta tema) despre educatia copiilor; nenea spune ca in prezent parintii gresesc enorm punand copilul pe primul loc in lista de prioritati... ca pe primul lor ar trebuie sa fie parintii - casatoria si partenerul (inc azul parintilor casatoriti - respectiv propria persoana, gasirea unui echilibru si a timpului personal necesar in cazul parintilor singuri).
Suna foarte ciudat, asa, la prima vedere; dar in final cred ca are dreptate.
Nenea argumenta ca de fapt casatoria este mult mai stabila...copii apar dupa casatorie si apoi cresc si pleaca la casele lor, pe cand relatia de cuplu trebuie sa reziste si dupa aceea! Si ca se intampla des si e foarte trist ca dupa ce copii cresc si pleaca parintii sa se desparta, sa nu mai gaseasca nimic din ce aveau pe vremuri in comun.

mie nu mi se pare deloc ciudata ideea. mai mult, consider ca membrii familiei sunt egali in drepturi, sunt egali in importanta - fara a fi egoism, si de aceea trebuie sa ne acordam timp si atentie unul celuilalt si prepriei persoane in mod egal (sau cel putin echitabil), indiferent cati membri numara familia.

Citeam recent un articol (al unui nenea care a scris o carte pe aceasta tema) despre educatia copiilor; nenea spune ca in prezent parintii gresesc enorm punand copilul pe primul loc in lista de prioritati... ca pe primul lor ar trebuie sa fie parintii - casatoria si partenerul (inc azul parintilor casatoriti - respectiv propria persoana, gasirea unui echilibru si a timpului personal necesar in cazul parintilor singuri).
Suna foarte ciudat, asa, la prima vedere; dar in final cred ca are dreptate.
Nenea argumenta ca de fapt casatoria este mult mai stabila...copii apar dupa casatorie si apoi cresc si pleaca la casele lor, pe cand relatia de cuplu trebuie sa reziste si dupa aceea! Si ca se intampla des si e foarte trist ca dupa ce copii cresc si pleaca parintii sa se desparta, sa nu mai gaseasca nimic din ce aveau pe vremuri in comun.
In final, gandindu-ma bine, ii dau dreptate, cel putin partial. Si multi specialisti subliniaza ca un copil are nevoie de parinti fericiti, care se simt multumiti si impliniti si de modele de urmat! - ori aceste modele sunt chiar parintii! Toti copii vor sa fie/ sa ajunga ca amami si ca tati si e esential sa aiba un model de urmat. Cum vrei sa ajunga copilul tau cand va fi mare? Un adult care n-are grija de el, strsat, obosit si rpeocupat mereu daor sa faca totul pe placul altcuiva (indiferent cine ar fi acel altcineva, propriul lui copil sau orice alta persoana)? ...nu cred! Cred ca toti ne dorim copii care sa ajunga adulti realizati si fericiti, care sa fie capabili sa-si gaseasca si sa-si contruiasca singuri fericirea. si daca asta vrem pentru ei, trebuie sa incepem cu noi, pentru a le putea da un exemplu!

...partea cu "nu ma recunosc in oglinda" e ok cat timp apare uneori (foarte rar) si nu persista mult - cred ca toti trecem la un moment dat prin asta, toti avem perioade mai dificile, in care se aduna mult stres, oboseala, poate si alte probleme incat ajungem sa nu ne mai simtim bine in propria piele si sa tanjim la cum eram mai demult, mai tineri, mai fara griji...probabil mai fericiti decat in acele momente; cat timp sunt momente trecatoare si nu persista prea mult, nici nu apar prea des,...e ok.
Altfel solutia nu e sa te adancesti in butoiul cu melancolie si in depresie, ci sa vezi exxact ce nu-ti convine si sa ameliorezi situatia.
Un copil inseamna multe griji si responsabilitati... trebuie sa poti accepta ca avand grija de copil n-o sa mai poti sa faci tot ce faceai inainte...pentru ca timpul disponibil e acelasi si trebuie impartit in mai multe parti; asa ca revizuieste-ti asteptarile de la propria persoana si asigura-te ca ai ateptari realiste! Si mai departe vezi ce nu-ti place si actioneaza pentru a modifica si corecta acele lucruri!
Un copil este si o imensa oportunitate sa renunti la obiceiuri proaste si sa adopti obiceiuri bune! in plan alimentar si nu numai!
Tocmai pentru ca tii atat de mult la copil trebuie sa ii dai un exemplu pozitiv - si ai o motivatie extraordinara care iti poate da forta necesara sa renunti la fumat, sa iesi la plimbare si la aer cat mai des, sa faci miscare si sa renunti la sedentarism ...etc. ...O oportunitate pe care ar fi bine sa ao vezi si sa nu o ratezi!

Buna ziua tututora! Salut Alina! Intrebarea ta e binevenita, in masura in care o multime de femei, care se trezesc incaltand pantofiorii de mama, traiesc aceeasi dorinta ca si a ta: de a fi frumoasa...din nou, de a fi ca altadata. Acuma, chiar daca maternitatea se bucura de admiratia celor din jur si evoca o altfel de frumusete, de cele mai multe ori nu e indeajuns. Mamica observa diferenta la nivel fizic, mental, emotional, motivational... Incet, incet, este observata si de ceilalti. Ce vrea noua mamica acum, odata ce copilul este nascut, sanatos si alaturi de ea? Vrea sa fie cea dinainte...macar in ceea ce priveste aspectul fizic, interesul pentru ea insasi. Este indreptatita dorinta?
Bineinteles ca ...Da! Si foarte realizabila. Prin a fi frumoasa, femeia isi doreste a fi admirata, a fi iubita, dorita. Iar acum, dupa ce maternitatea a conturat tabloul vietii din ultimul an de viata, atenuand dorintele libidinale, lasand deoparte excentricitatile si atentia pentru lucrurile... "putin semnificative" (adica orice nu era legat de copil), este normal, ca femeia care esti sa-si doreasca stralucirea de altadata. Asa ca, ce-i de facut?
Gandeste-te care sunt lucrurile care iti lipsesc cel mai mult din viata ta de inainte, apoi care sunt lucrurile pe care situatia de mama ti le-a adus... Nu invinovati copilul pentru neplacerile de acum, ci incearca sa te bucuri de prezenta lui in viata ta...Cauta sa presari in zilele tale, cate o noua alta activitate, una care, pe cat posibil sa nu fie legata de copil...Si totodata, una care sa te aduca mai aproape de imaginea ta de inainte... Manichiura, masaj, coafura, tunsoare noua...bowling cu fetele, shopping...Da atentie placerilor tale de altadata; hobby-urile isi fac foarte bine treaba acum... Bineinteles ca pentru toate astea, ai nevoie sa ai pe cineva langa copil in lipsa ta...De la 6 luni, copilul gaseste mai usor sa accepte pe cineva in viata lui, insa aceea persoana este de preferat sa fie tatal, sau persoana in care dumneavoastra aveti cea mai mare incredere si care si-a facut simtita prezenta in viata copilului pana acum. La inceput, 2-3 ore, apoi 5-6 ore pentru activitatile dumneavoastra, dar nu parasiti copilul nicidecum o perioada lunga de timp, de cateva zile. Pentru calatorii mai lungi, asteptati cel putin 1 an de zile. Pentru servici, ideal ar fi, dupa ce copilul a implinit 2 anisori.
Si, mai e ceva. Inainte sa iesiti, vorbiti cu copilul, spuneti-i ca veti pleca putin, nu lipsiti mult, si ca ii veti simti lipsa. Sa nu cumva sa ii aduceti ceva la intoarcere, ceva care sa va absolve de sentimentul de vinovatie pe care il simtiti pentru faptul ca ati iesit undeva fara el. Nu! Il veti invata sa exploateze acest lucru! Asa ca, la intoarcere, verificati daca copilul e bine, si pupati-l, nimic mai mult...Bineinteles, DACA ii e foame, il hraniti. Iar dumneavoastra, incepeti sa faceti pasi inspre a va acorda atentie. Foarte probabil ca la inceput, sa nu va simtiti tocmai bine, sau ca altadata, in compania prietenilor, in alte activitati ce nu includ copilul, iar gandurile sa fie indreptate numai catre micut...In timp, veti observa ca si dumneavoastra, ca si copilul, puteti "exista" si fara prezenta fizica a celuilalt in fiecare moment al zilei. Copilul creste, iar dumneavoastra, in mod sigur cu o alta stare emotionala si poate o alta perspectiva de viata, marcata de maternitate (si astfel, cu maturitatea ce revine din acest eveniment) veti cauta sa regasiti femeia ce exista indubitabil in orice mama. Sunt multe femei care, abia dupa ce au nascut, au apreciat intr-adevar puterea feminica din ele si, cu puternica motivatie, au trezit in ele frumuseti ce nu credeau ca le au.
Unele persoane insa, au nevoie de sprijinul unei persoane de specialitate, un psiholog, pentru a parcurge cu bine, incercarile maternitatii. In astfel de cazuri, nu nesocotiti nevoia de a primi ajutor de specialitate...

Exact asta simt si eu...nu mai am timp de mine,nu-mi mai doresc nimic...mananc cat o purcica...si sub nici o forma nu mai am nervi pentru tandreturi cu sotul meu ceea ce-l afecteaza destul de tare...
Sper sa reusesc sa ma intorc la servici in cateva luni poate asa ma mai pun pe picioare...

Ajutor!
Cine sunt?
M-am pierdut:(
Eram frumoasa,aranjata,eleganta,vesela,iubareata,politicoasa....atenta cu silueta
Acum vai,vai,vai nervoasa nonstop,repezita,impiedicata,ametita,si sincer parca nu imi mai pasa de nimic.
Ajutor!
Cum imi revin?
[img][/img]